Singurătatea îţi şopteşte în ureche,
îţi face poftă.
Plictiseala te măngăie,
te dezbracă treptat.
Începi să răspunzi pozitiv la manipularea lot.
Ele te răsfaţă,
îţi alină fiecare dorinţă,
le aparţii în totalitate.
Şi apoi te părăsesc.
Tu începi să te dezmierzi,
să te alinţi,
nu-ţi mai pasă,
devii egoistă,
te dăruieşti ţie însuţi,
îţi aparţii în întregime.
Mici placeri
Postat de
Izaura-Ana
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
frumoasa poezie, da " te dăruieşti ţie însuţi"....hmmm
"Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc,
La femei şi vodcă dam năvală.
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală."
Serghei Esenin - fragment
singuratetea e o "zeita" ce profita de noi ademenindu ne cu liniste,pace sufleteasca insa doar profita de naivitatea noastra ..
:) Sensibilitate, tristete, dezamagire...
Trimiteți un comentariu