Rasaritul e aproape

Ceva te zgarie pe urechi,
cliseele te inundeaza,
vrei altceva,
vrei ceva diferit,
e timpul sa pleci.
Elibereaza-ti gandirea,
incearca sa uiti,
intinde-ti aripile gandiri si evadeaza.
Treptat unghiile din urechea ta
vor fi o iluzie,
inundatia nu va mai exista.
Elibereaza-ti gandirea.
Noapte buna.
Rasaritul e aproape.

Aş vrea

            Aş vrea ...

Aş vrea să mă poţi atinge,

Dorul nemilos sa-l poţi stinge,

Să mă cuprinzi uşor,

să mă străngi cu dor.

Aş vrea să pot simţi,

Dorul a-mi linişti,

Dulceaţa buzelor tale,

Atingerea lor moale.

Aş vrea să mă poţi cuprinde

În braţele tale calde,

Să mă iubeşti aprins,

Într-o lume de neatins.

Aş vrea să pot opri timpul în loc,

De lânga mine să nu pleci deloc,

Să străbat ţărmuri nemărginite,

Să te am mereu, dragă iubite.

Mici placeri

Singurătatea îţi şopteşte în ureche,
îţi face poftă.
Plictiseala te măngăie, 
te dezbracă treptat.
Începi să răspunzi pozitiv la manipularea lot.
Ele te răsfaţă,
îţi alină fiecare dorinţă,
le aparţii în totalitate.
Şi apoi te părăsesc.
Tu începi să te dezmierzi,
să te alinţi,
nu-ţi mai pasă,
devii egoistă,
te dăruieşti ţie însuţi,
îţi aparţii în întregime.

Iraţional

Într-o linişte deplină,
în care auzi căzând picaturi de apă de la robinetul din baie,
meditezi.
Încerci să-ţi dai seama de ce nu-ţi mai pasă.
Şi cum picăturile nu incetez să cadă
mintea ta nu se limpezeşte
şi tu nu găseşti răspunsul.
Meditezi mai departe 
asupra unei chestii,
logic de iraţională,
dar nu-ţi mai pasă.

Pete mov

Dintr-o stare de melancolie
petele mov îşi iau zborul.
Portretul cu aripi mici
este prins sub frigul cristalin
şi diamantele polarice
acoperă fiecare pată de culoare.
Nemişcarea naturii cândva verzi,
liniştea totală a albului rece
semnifică moartea parţială a fiecărei vieţi.
Totul dintr-o stare de melancolie.

Gustul iluzilor*

Gustul ascuţit al dorinţei,
starea de euforie
dulce de dureroasă,
sentimentul de îmbolnăvire în tot corpul,
inima îţi pompează otravă în vene,
sentimentul de scârba plăcut de dulce,
o imaginaţie pervers dezvoltată...
Dorinţa îţi stăpăneşte corpul şi mintea,
imaginaţia te ucide cu tandreţe,
iar tu savurezi fiecare clipă.

Manipulare

Coborând treptat
soarele măngăie malul,
suflarea agresivă a vântului
ceartă marea.
Nimeni nu e prin preajmă...
Mergând încet,
fără viaţă,
cu un zâmbet larg pe faţă
cineva se opreşte pe muşuroiul de furnici.
Desenând pe nisipul fierbinte
valuri care se află prin apropiere
vântul îl aruncă în braţele soarelui.
Se pierde cu acesta.
La urmă,
trupul rece
este scuipat
fără remuşcări,
folosit,
pe deşertul crud al plajei.

Păpuşa

Te simţi ca o păpuşă,
manipulată,
aruncată într-un colţ.
Tânjeşti după "stăpănul" tău,
ştiind că nu e bine,
vrei să fie iar el
cel ce se joacă cu tine.
Priveşti cum te neglijează,
cum îi devi indiferentă.
Tănjeşti după el,
ştiind că nu e bine, eşti o păpuşă,
aruncată într-un colţ,
neglijată,
putreziind în tine.

Gustul iluzilor

Pierdut în iluzi, 
într-un teren deschis,
înghiţită de vie,
de vântul din cavoul imaginaţiei,
înghiţită de ciudăţenia cuvintelor
spuse la întămplare,
arsă de propria privire,
întunecat de blândă,
înnecată în nisipul de gheată...
Totul pare real,
dar paradoxal...
...Simţi gustul iluzilor?

Soarele ce nu apune... de L.F.

Soarele ce nu apune.......

Cotrobaiesti in amintirile tale 
Si nu gasesti rana ce doare tare 
E un sentiment minunat 
Dovada ca traiesti cu adevarat

Te bucuri de orice splendoare a vietii 
Ai alungat ultima urma a tristetii 
Si ai plecat la drum puternic visator 
Ai acceptat conditia de muritor 

Si tot ce inseamna universul pentru tine 
Se afla rezumat la zilele senine 
Si ai ales sa iti traiesti viata.
Sa fii ca roua dimineata 

Rece si transparent cu cei din jur.
Iti amintesti de cum ai fost tratat tu 
Cand toti prietenii te-au parasit 
Si sa nu cazi te-ai sprijinit

Si sprijinul acesta e speranta 
Si sa profiti de ce-ti ofera viata 
Sa uiti de nervi si de durere 
Stiind k viata e o placere

Privindu-te in acest decor 
Observ ca esti un mic actor 
Ce nu are rolul insemnat 
Dar nici nu cade resemnat 

Esti plin de viata, eu ti-o spun.
Si moartea nu-i sfarsit de drum 
E un inceput fara sfarsit 
Cu toti murim si nu-i gresit


Referitor la intrebarea lui MonSoon hmdap ... scriu la ore tarzii si mereu compun pe versurile unei melodii lente ..... multumesc celor care imi apreciaza poezia ...si in special monei .
Poezia de fatza se adreseaza celor atinsi de o boala necrutatoare, (pe care nu o voi rosti . va las voua si imi pare rau .,neplacerea de a va gandi la ce boala ma refer ...,)si care vad prin fiecare zi castigata o lupta castigata in fatza mortii si o izbanda a vointzei lor in fatza sortzii ....Respect cititorilor acestui chat ...... 
  .........L.F..........