Ploaie de stele


Sub albastrul cerului senin,

O fetita luna privea

Intr-o rochia alba de in,

Printesa lumii parea.


In paru-i negru, misterios

O floare chipu-i insenina,

Iar vantul cald si matasos,

Corpu-i dulce invaluia.


Dorinta puerila a nesfarsitului

Cu ochii albastrii cerul urmarea,

Cum deasupra trupului

Ploaia de stele incepea.






Hara -Ploua Stele

Cuvinte dulci

love-iubire-iubiti-dragoste-viata-life-timp-doi

Suflă vântul uşor, soarele apune,
Sub cerul arzător, încet îi spune
Cuvinte dulci, ce răsună cristalin,
Iubitei sale, dragul Cătălin.

Ea-l priveşte cu ochii-i albaştri,
Mai frumoşi ca acei aştri,
Ce din cer martori sunt
Ai destinului lor crunt.

Băiatul însă-i promite şi se jură:
"Voi trece peste a oamenilor ură,
Şi-n faţă a mii de stele,
Te-oi face stăpâna inimi mele.

Vei fi a mea, iar eu al tau."
Şi-o cuprinse cu o mână de brâu;
Iar fata i se lăsă uşor,
Pâşind pe-al nouălea norişor.


Stevie B.-Because I love you


PS: pentru mai multe postari, va astept si pe Cafea de dimineata

Singuratatea iti tine companie

Dorinta intensa,
accentuata,
proeminenta,
obsesiva,
te sfasie,
iti tulbura vointa,
te drogeaza,
te urmareste neincetat,
te otraveste.
Simti cum curge in venele tale,
simti cum pulseaza in tine,
cum isi infige unghile in carnea ta,
te musca,
te agreseaza.
Simti cum sangele sarat de dulce
iti mangaie barbia,
pieptul.
Te innebuneste.
Vrei sa te violezi,
dar esti singura
si farmecul se pierde,
dorinta sa evaporeaza
si singuratatea iti tine companie.

Obsesia sentimentala

Simti o impuritate continua
inconjurand gandul tau.
Simti o obsesie,
o obsesie sentimentala, 
sentimentul putrezind.
Simti plumbul curat
in fiecare gand al tau.
Simti sentimentul putrezind,
... putrezind ...
Picaturile de apa sarata
nu schimba nimic
si obsesia sentimentala,
sentimentul,
putrezeste.

Imbolnavire

Imi provoci greata.
Caracterul tau imi provoaca scarba.
Fiecare miscare a ta,
gest, vorba,
face sa-mi simt stomacul in gat.
Imi este rau
de fiecare data cand te vad.
De fiecare data
trebuie sa intorc privirea.
Te dispretuiesc
cu toata inima.
Te urasc
egoul meu drag.

Lumea în realitate


Lumea în realitate

Lumea e atât de cruntă:

Azi te sărută,

Măine te uită,

Şi din nou în lume te-alungă.

Mereu e bine până-i ajuţi,

Îi serveşti,

Îi respecţi,

Apoi poti din nou să-i uiţi.

Nu aştepta înapoi răsplată,

Nu visa,

Nu medita,

Toata lumea e aşa.

Picaturi de timp

Picaturi de timp
cad in venele tale.
Nu le pasa.
Schimbarea devine necesara.
Picaturile se transforma in gheata,
timpul se opreste
si mintea ta 
incepe sa joaca tenis
cu gandurile nesemnificative,
nenecesare,
care iti absorb existenta.

Leapsa de la Jean Bica

Acum cateva zile am primit o leapsa de la  Jean Bica, caruia ii multumesc pentru invitatie. Este prima leapsa la care "particip". Mi se pare interesanta, asa ca am sa incerc sa raspund la cele 10 intrebari din literatura. 

1. Care este cartea/autorul pe care o/il vezi ca « Suprema »/”Supremul” ? Pe care ai/l-ai pune-o in rama ? (daca sunt mai multe/multi, enumera-le/enumera-i !)

Ok. Sa nu numaram si Biblia, pentru ca e cartea suprema. Nu stiu daca este o alta carte « Suprema », dar au fost carti care mi-au placut foarte mult. Nu vreau sa le calific ca fiind supreme. Fiecare carte e suprema pentru o anumita persoana. Si toate m-au "influentat" intr-un anumit fel.

Cel mai mult (pana acum) mi-a placut cartea Cachticka pani ( ~Doamna din Cachtice - sper ca am tradus bine :) ) scrisa de Jozo Niznansky. E o carte foarte interesanta. Si mie mi-a recomandat-o Izaura. Daca cineva are ocazia sa o citeasca, sa nu ezite ;)

2. Ai carti pe care consideri ca le-ai fi scris mai bine ? (Daca esti autor al unei carti) Consideri ca esti un scriitor bun ?

Nu cred ca as putea scrie vreo carte. Sa nu vorbim de mai bine :D. Cand am ocazia scriu poezie sau un fel de proza, dar as avea inca foarte mult de invatat sa pot scrie o carte buna. Au fost carti ale caror sfarsitul mi sa parut ... sec, dar nu l-as schimba. Cartea mi se pare interesanta si valoroasa asa cum este, fara modificari. Fiecare scriitor are un alt stil de a scrie si asta il face unic.

3. Despre ce carte, autor sau personaj nu ai putea sa spui nimic critic ?

Depinde si la ce critica te referi. Totusi, mereu trebuie sa gasesc ceva de criticat. Insa singurul poet despre care nu tin minte sa fi spus ceva este Mihai Eminescu. Mi-a placut din copilarie si a ramas preferatul meu. Cred ca pur si simplu nu ai ce sa critici la poeziile lui.

4. Ai participat vreodata la sarbatorirea unei carti, unui autor ?

Nu chiar. Doar ce s-a facut la scoala despre un scriitor slovacesc :D. In rest nu, dar in viitor nu se stie niciodata. Si nu am nimic impotriva sarbatoririi unei carti sau a unui autor. Pana nu uitam adevaratele  valori ale tarii noastre, e de bine. Mai ales ca fiecare a participat la dezvoltarea literaturii intr-un fel sau altu.

5. Literatura romana ti se pare ca merita apreciata ? O faci in vreun fel ?

Da, avem foarte multi scriitori foarte buni. Intradevar, de multe ori nu este bine promovata literatura romana. Cand citesc o carte si imi place, o recomand mai departe, de cate ori am aceasta ocazie. Si mi sa intamplat sa mi se recomande carti din literatura romana, ceea ce mi se pare foarte bine. Singuri nu reusim sa aflam despre toti scriirori si toate operele bune, dar recomandand mai departe, putem ajuta intr-un fel literatura noastra

6. Ai aruncat vreodata o carte ? Ai arunca ?

Nu am aruncat niciodata nici o carte. As prefera sa o dau la biblioteca sau cuiva, care stiu ca ar citi-o si ar pastra-o.

7. Sau ai vandut vreodata o carte ? Ai vinde ?

Nu am vandut carti, dar anul acesta cred ca voi vinde...manuale pentru ca eu nu o sa mai am nevoie de ele si stiu ca unele e greu sa mai gasesti. Asa ca prefer sa le dau mai departe. Eu nu o sa le mai folosesc, o sa am nevoie de altele. Asa ca, le voi vinde.

8. Ai furat vreodata o carte ? Ai fura ?

Nu am furat niciodata si nici n-as fura. Exista biblioteca, o pot imprumuta. De ce sa o fur? Prefer sa o cumpar, oricat de greu s-ar gasi.

9. Ai criticat un autor sau o carte fara sa o/il cunosti ?

Am criticar, in sensul ca am spus ca ca nu-mi place o carte, pe care am inceput macar sa o citesc. Mi s-a intamplat ca nu ma atras cu nimic cartea si nu am citit-o :D

10. Ti-ai insusit vreodata creatia unui alt scriitor (blogger) ? Ai face-o ?

Niciodata. Dar am avut o "esperienta" asemanatoare. Am dat un mass pe messenger si peste cateva minute am primit mass cu poezia publicata de mine, pe blogul meu. Si am vazut semnat numele celui care a trimis. Normal ca l-am inrebat de unde are (m-am prefacut ca nu stiu) si normal ca el era "autorul". M-am simtit prost eu (in primul rand), pentru ca poezia nu era a mea, ci a unui amic si am si specificat. Dar s-a rezolvat problema imediat. De atunci e ok (sper). Aaa, era orba despre Dragoste..de L.F.

Cred ca cel mai bine si cel mai frumos din partea unui blogger este sa specifice sursa.

Sper ca m-am descurcat :P. Leapsa poate sa o preia oricine, cine este interesat. Ma bucur ca am primit aceasta invitatie si sper ca si ceilalti vor prelua aceasta leapsa cu placere :)

Aşteptând


Aşteptând

Te aştept şi acum,

Într-un colţ uitat demult,

Într-o viaţa, ce nu demult

S-a prefăcut în scrum.

Te aştept ... şi aşteptând,

Moare orice speranţă,

Şi ieri mă vedeai dansând

Şi azi mă văd fantasmă.

Te aştept în acel colţişor,

Sperând că ai să vii,

Dar s-a risipit şi ultimul norişor

Şi mor cu lacrimi mii.

Picaturi de apa

Picaturile de apa,
care cad pe corpul tau fierbinte,
alina pofta ta de nebunii.
Perversiunile din mintea ta
isi pierd esenta.
Savurezi fiecare picatura de apa,
care iti imbraca corpul tau gol,
atingandu-ti fiecare curba,
sarutand-o, pipaind-o, strangand-o.
Saruturile lor te coplesesc,
atingerea devine fierbinte,
strangerea lor incepe sa fie un drog...
Tu nu te zbati, nu ripostezi,
iar pofta ta de nebunii capata o noua fata.

Ochii din oglinda

Simti
cum ochii din oglinda
iti musca buzele,
limba,
gatul,
cum buzele aspre
iti saruta abdomenul,
buricul,
cum limba iti atimge sani,
sfarcurile...
Cu o violenta stapanita
iti rupi hainele,
transa in care te aflai
a devenit o dorinta obsesiva,
incepi sa te violezi singura.
Totul
din cauza ochilor din oglinda.

Rasaritul e aproape

Ceva te zgarie pe urechi,
cliseele te inundeaza,
vrei altceva,
vrei ceva diferit,
e timpul sa pleci.
Elibereaza-ti gandirea,
incearca sa uiti,
intinde-ti aripile gandiri si evadeaza.
Treptat unghiile din urechea ta
vor fi o iluzie,
inundatia nu va mai exista.
Elibereaza-ti gandirea.
Noapte buna.
Rasaritul e aproape.

Aş vrea


            Aş vrea ...

Aş vrea să mă poţi atinge,

Dorul nemilos sa-l poţi stinge,

Să mă cuprinzi uşor,

să mă străngi cu dor.

Aş vrea să pot simţi,

Dorul a-mi linişti,

Dulceaţa buzelor tale,

Atingerea lor moale.

Aş vrea să mă poţi cuprinde

În braţele tale calde,

Să mă iubeşti aprins,

Într-o lume de neatins.

Aş vrea să pot opri timpul în loc,

De lânga mine să nu pleci deloc,

Să străbat ţărmuri nemărginite,

Să te am mereu, dragă iubite.

Mici placeri

Singurătatea îţi şopteşte în ureche,
îţi face poftă.
Plictiseala te măngăie, 
te dezbracă treptat.
Începi să răspunzi pozitiv la manipularea lot.
Ele te răsfaţă,
îţi alină fiecare dorinţă,
le aparţii în totalitate.
Şi apoi te părăsesc.
Tu începi să te dezmierzi,
să te alinţi,
nu-ţi mai pasă,
devii egoistă,
te dăruieşti ţie însuţi,
îţi aparţii în întregime.

Iraţional

Într-o linişte deplină,
în care auzi căzând picaturi de apă de la robinetul din baie,
meditezi.
Încerci să-ţi dai seama de ce nu-ţi mai pasă.
Şi cum picăturile nu incetez să cadă
mintea ta nu se limpezeşte
şi tu nu găseşti răspunsul.
Meditezi mai departe 
asupra unei chestii,
logic de iraţională,
dar nu-ţi mai pasă.

Pete mov

Dintr-o stare de melancolie
petele mov îşi iau zborul.
Portretul cu aripi mici
este prins sub frigul cristalin
şi diamantele polarice
acoperă fiecare pată de culoare.
Nemişcarea naturii cândva verzi,
liniştea totală a albului rece
semnifică moartea parţială a fiecărei vieţi.
Totul dintr-o stare de melancolie.

Gustul iluzilor*

Gustul ascuţit al dorinţei,
starea de euforie
dulce de dureroasă,
sentimentul de îmbolnăvire în tot corpul,
inima îţi pompează otravă în vene,
sentimentul de scârba plăcut de dulce,
o imaginaţie pervers dezvoltată...
Dorinţa îţi stăpăneşte corpul şi mintea,
imaginaţia te ucide cu tandreţe,
iar tu savurezi fiecare clipă.

Manipulare

Coborând treptat
soarele măngăie malul,
suflarea agresivă a vântului
ceartă marea.
Nimeni nu e prin preajmă...
Mergând încet,
fără viaţă,
cu un zâmbet larg pe faţă
cineva se opreşte pe muşuroiul de furnici.
Desenând pe nisipul fierbinte
valuri care se află prin apropiere
vântul îl aruncă în braţele soarelui.
Se pierde cu acesta.
La urmă,
trupul rece
este scuipat
fără remuşcări,
folosit,
pe deşertul crud al plajei.

Păpuşa

Te simţi ca o păpuşă,
manipulată,
aruncată într-un colţ.
Tânjeşti după "stăpănul" tău,
ştiind că nu e bine,
vrei să fie iar el
cel ce se joacă cu tine.
Priveşti cum te neglijează,
cum îi devi indiferentă.
Tănjeşti după el,
ştiind că nu e bine, eşti o păpuşă,
aruncată într-un colţ,
neglijată,
putreziind în tine.

Gustul iluzilor

Pierdut în iluzi, 
într-un teren deschis,
înghiţită de vie,
de vântul din cavoul imaginaţiei,
înghiţită de ciudăţenia cuvintelor
spuse la întămplare,
arsă de propria privire,
întunecat de blândă,
înnecată în nisipul de gheată...
Totul pare real,
dar paradoxal...
...Simţi gustul iluzilor?

Soarele ce nu apune... de L.F.

Soarele ce nu apune.......

Cotrobaiesti in amintirile tale 
Si nu gasesti rana ce doare tare 
E un sentiment minunat 
Dovada ca traiesti cu adevarat

Te bucuri de orice splendoare a vietii 
Ai alungat ultima urma a tristetii 
Si ai plecat la drum puternic visator 
Ai acceptat conditia de muritor 

Si tot ce inseamna universul pentru tine 
Se afla rezumat la zilele senine 
Si ai ales sa iti traiesti viata.
Sa fii ca roua dimineata 

Rece si transparent cu cei din jur.
Iti amintesti de cum ai fost tratat tu 
Cand toti prietenii te-au parasit 
Si sa nu cazi te-ai sprijinit

Si sprijinul acesta e speranta 
Si sa profiti de ce-ti ofera viata 
Sa uiti de nervi si de durere 
Stiind k viata e o placere

Privindu-te in acest decor 
Observ ca esti un mic actor 
Ce nu are rolul insemnat 
Dar nici nu cade resemnat 

Esti plin de viata, eu ti-o spun.
Si moartea nu-i sfarsit de drum 
E un inceput fara sfarsit 
Cu toti murim si nu-i gresit


Referitor la intrebarea lui MonSoon hmdap ... scriu la ore tarzii si mereu compun pe versurile unei melodii lente ..... multumesc celor care imi apreciaza poezia ...si in special monei .
Poezia de fatza se adreseaza celor atinsi de o boala necrutatoare, (pe care nu o voi rosti . va las voua si imi pare rau .,neplacerea de a va gandi la ce boala ma refer ...,)si care vad prin fiecare zi castigata o lupta castigata in fatza mortii si o izbanda a vointzei lor in fatza sortzii ....Respect cititorilor acestui chat ...... 
  .........L.F..........



Baia

O baie.
Trăntită de perete,
cu corpul lui deasupra ei,
atingându-l,
apăsând,
cu respiraţia lui grea,
cu privirile lui,
care parcă o dezbracă,
care o pipăie,
buzele lui
aproape de ale ei...
Sinte că înnebuneşte.
Nu o atinge,
ochi lui sunt închişi,
unghile lui 
zgârie peretele...
Înnebuneşte lângă ea.
Respiră adănc,
respiră greu,
deschide ochii
şi ...

"Jocul" minţi

Cu o privire frustrantă
totul a devenit mediocru.
Raţiunea s-a pierdut în timp.
Treptat pierzi totul.
Cînd fiara dinăuntrul tău
îşi va înfige gheara în vena ta
chiar şi ultima picatură de sînge 
îţi va părea banală,
viaţa iţi va putrezi
într-o aromă delicioasă.
Raţiunea s-a pierdut în timp.

Dragoste .... de L.F.

Dragoste ..... 

Pe cine incerci sa pacalesti 
Cand spui ca tu n-o mai iubesti
Dramatizezi orice, incerci sa scapi
De sentimentul asta blestemat

Si poate ca ai uitat, se pare 
De acele zile cu soare 
Cand tu si ea de mana va plimbati 
Si vorbe dulci in soapta va spuneati 

Si prima noapte impreuna 
V-ati alintat sub clar de luna
Te rascolea un sentiment ciudat 
Si s-a produs ceva neasteptat

Si timpul s-a oprit in loc
 Primind sarutul cel de foc
Visai la ea si zi si noapte.
Si in viata te tineau ale ei soapte 

 Erai indragostit cu adevarat
Dar uite ca te-ai inshelat
Tu o iubeai numai pe ea 
Habar n-aveai k ejti al 2-lea

Si ai aflat si ai tacut 
Perversitatea ei te-a lasat mut
Si nu ai mai crezut niciodata 
Ca vei trai o dragoste adevarata

 Si uita-te la tine acum
Amicii tai iti spun k nu-i sfarsit de drum 
Dar tu nu ii vei asculta 
Traiesti ,visezi,si mori in lumea ta .....

Poezie scrisa la 1 dimineata ...dupa o pauza... :hmmm urmeaza sesiunea :D .... sper sa va placa Acompaniamentul muzical creeaza un aspect fals al dragostei .....te induce in eroare .... o eroare a dragostei ....



.........................L.F...................


Viata, un tablou unic

Viata, un tablou unic

Viata este ca o paleta a unui pictor, cu culori diferite, dar toate frumoase. Este ca un tablou, unic pentru fiecare om in parte, pe care il pictam dealungul vietii cu culori diferite de pe paleta multicolora. Uneori este un tablou mare, complex, alteori neterminat. Culorile uneori se termina mai repede decat ne astemptam.

Cand ne nastem nu stim nimic despre lumea aceasta, despre ce se intampla in jurul nostru. Suntem dependenti de cei din jur pentru a reusi sa supravietuim. Iar cu ajutorul celor din jur, treptat reusim sa vorbim, sa mergem, sa gandim. Crestem, ne dezvoltam, haosul din jur incepem sa intelegem mai bine, nu ni se mai para lumea atat de mare. Treptat se micsoreaza. Cunoastem lucruri, persoane si locuri noi.

 Exact asa este si cu un tablou. La inceput e foaie alba, apoi pictorul treptat incepe sa adauge cate umpic din culori. Sa creeze o idee pe care urmeaza sa o dezvolte. Creeaza o baza a tabloului. 
 Pe parcursul vietii fiecare face greseli; lafel pictorul. Iar apoi incearca sa-si indrepte greseala. Uneori reuseste fara nici o problema, alteori ramane o pata. Un semn pentru totdeauna. 
 Tabloul vietii devine tot mai frumos, pictat cu culori calde, placute, frumoase, dar si cu cele reci, intunecate. Poate de aceea e asa frumos. 
 Dar nu avem decat o foaie, doar niste culori, nu putem adauga altele. Tabloul se apropie de sfarsit. Toate culorile, toate ideile, toata hartia pictorul si-a onsumat-o. Acum urmeaza doar sa astepte aprecierile sau criticile celor din jur.
 Insa si viata se apropie de sfarsit, incet ne stingem, iar dupa noi raman doar faptele noastre din trecut, lafel ca si dupa pictor, dupa care ramane opera de arta.

O raza de speranta...de L.F.

O raza de speranta.....

In ale tale clipe de declin
In vene-ti curge doar venin 
Si stai ,cu ura te gandesti
Aceasta lume ai vrea s-o parasesti
Si nu-ndraznesti......
 
Si nu indraznesti a te gandi.
La vremurile cand erai copil
Si totu-n jur parea usor
Acum tu disperat ceri ajutor
Si nu te-aude nimeni....

Si nu te-aude nimeni si ai vrea 
Sa aibe cineva grija de soarta ta 
Sa ai in viata ta zile cu soare 
Insa e prea intuneric si asta doare 
Si totusi speri ....

Si totusi speri sa te inteleaga cineva
Nu stii k intr-o zi o sa iti dai seama 
Ca fiecare lupta pentru el 
Si nimeni nu te-ajuta in niciun fel 
Si esti doar tu ....

Si esti doar tu si a vietii ceata 
Nadajduind o raza de speranta
Si incepi sa speri dar e-n zadar 
Incerci sa scapi de acest cosmar 
Si nu-ti dai seama .....

Si nu-ti dai seama ce ai pierdut 
Incerci sa uiti ca au trecut 
An dupa an,zi dupa zi 
Si uite k ai imbatranit....
Si ai murit...si ai murit..... 

Poezia se adreseaza celor care nu vad bucuriile vietii oricat ar fi ele de mici ,poezie scrisa in speranta k ar trebui sa vada in fiecare necaz o provocare nu o nenorocire .....

  ... ..... L.F....... 

Viata....de L.F.

Viata....


Un om batran demult spunea 
"Copile faci ce vrei cu viata ta "

Am stat de atunci si m-am gandit 

Sa intzeleg ce-a spus n-am izbutit

E viata mea ,pasesc usor
Sunt doar un simplu muritor
Un simplu om,un simplu tip
Intr-un desert, fir de nisip

Iubesc mai mult ,sunt mai atent.
Si pretuiesc orice moment.
Sarut incet ,traiesc intens 
Si sufletului caut sens.

Fii optimist, cu capul sus 
Un rasarit vine dupa apus
Traieste-ti viata cat mai poti 
Acesta-i sfatul pentru toti 

Gandind acum in viitor 
Stiind k vine o zi cand mor
De ce sa las necazurile vietii
Sa imi strice anii tineretii.

 O Poezie scrisa de mine ..... un anonim ..... care a fost la 2 pasi de moarte acum 3 ani .... si care acum respecta fiecare zi castigata. ....se adreseaza celor care sufera din dragoste .....Si celor care sunt tristi ..poezia a fost compusa la 3 dimineata ....  
iubiti ....uitati ...iubiti din nou, in felul asta fiecare dintre noi va fi iubit Sper sa va placa .... 
in fond era 3 dimineata :D...si nuj cat de reusita este ...

  L.F......

-nu este poezia mea, este poezia unui amic....sper ca o sa va placa si voua-

Chipul tiranului

În vocea luminii
se aude un sentiment aparte.
Pe chipul glasului
se vede o tristeţe rară.
E întuneric
şi un tiran veghează în miezul nopţi.
O nelinişte mă cuprinde,
începe să mă chinuie,
să mă roadă pe dinăuntru.
Deodată masca tiranului se pierde in lumina nopţi,
tristeţea devine euforică,
şi sentimentul,
care ma devoreazş de vie,
iubirea,
se transformş intr-o onbesie.

A mai cazut o stea

A mai căzut o stea

Stele mii şi argintii,
Pe cer senin strălucesc
Mici sau mari, 
Pe toate le iubesc.

Seară de seară le zăresc,
Fâră să vreau, 
Fâră să ştiu,
Fâră ele parcă nu trăiesc.

Cerul e din nou senin,
Doar una încet plânge,
Toate stelele-mi clipesc,
Doar aceea se stinge.

Era cea mai frumoasă,
Şi nu mai este;
A mai căzut o stea
De pe cer.





Ceva de spus

Linişte.
Cîteva voci auzite.
Sute de gînduri prin şoapte spuse.
Ai ceva de spus,
nimeni nu te aude,
vocea ţi-e inutila.
Urechile surde
aud doar o singură voce
dictată parcă de propriul ego.
Ai ceva de spus,
nimeni nu te aude,
pana glasului tău
iţi dictează,
face vorbele tale auzite.
Totul devine o obişnuinţă,
o plăcere.
Ai ceva de spus
vocea ţi-e inutilă.

Constiinta

Întuneric,
deodată o voce,
o fată,
un zîmbet,
un înger.
Şi apoi un ţipăt,
spaimă,
sînge,
durere,
plîns,
nedumerire.
O conştiinţă neliniştită,
un vis chinuitor,
o imagine periodică,
o durere constantă.
Şi apoi un ţipăt,
spaimă,
sînge,
durere,
plîns,
nedumerire.

Paradoxal

Un om rational
intr-o lume prea banala,
un pic de sarcasm
in vocea celui care alina,
cinism
in privirea celui inocent...
Paradoxul pluteste in aer.

Un tiran

Vad portretul tau,
durerea ma cuprinde.
Incep sa simt.
Simt gustul sangelui,
imi ajunge pana la san.
Treptat raman fara buze.
Rasuflarea ta ma invaluie,
ma strange,
ma sufoca.
Vorbele tale sunt ca niste cutite,
o sabie fierbinte,
care se rasuceste in mine.
Tu incepi sa fii o obsesie,
o dorinta permanenta.
Ai devenit un tiran,
un tiran nevinovat.