Cuvinte dulci

Suflă vântul uşor, soarele apune,
Sub cerul arzător, încet îi spune
Cuvinte dulci, ce răsună cristalin,
Iubitei sale, dragul Cătălin.

Ea-l priveşte cu ochii-i albaştri,
Mai frumoşi ca acei aştri,
Ce din cer martori sunt
Ai destinului lor crunt.

Băiatul însă-i promite şi se jură:
"Voi trece peste a oamenilor ură,
Şi-n faţă a mii de stele,
Te-oi face stăpâna inimi mele.

Vei fi a mea, iar eu al tau."
Şi-o cuprinse cu o mână de brâu;
Iar fata i se lăsă uşor,
Pâşind pe-al nouălea norişor.

Stevie B.-Because I love you

PS: pentru mai multe postari, va astept si pe Cafea de dimineata

Lumea în realitate

Lumea în realitate

Lumea e atât de cruntă:

Azi te sărută,

Măine te uită,

Şi din nou în lume te-alungă.

Mereu e bine până-i ajuţi,

Îi serveşti,

Îi respecţi,

Apoi poti din nou să-i uiţi.

Nu aştepta înapoi răsplată,

Nu visa,

Nu medita,

Toata lumea e aşa.

Aşteptând

Aşteptând

Te aştept şi acum,

Într-un colţ uitat demult,

Într-o viaţa, ce nu demult

S-a prefăcut în scrum.

Te aştept ... şi aşteptând,

Moare orice speranţă,

Şi ieri mă vedeai dansând

Şi azi mă văd fantasmă.

Te aştept în acel colţişor,

Sperând că ai să vii,

Dar s-a risipit şi ultimul norişor

Şi mor cu lacrimi mii.

Un tiran

Vad portretul tau,
durerea ma cuprinde.
Incep sa simt.
Simt gustul sangelui,
imi ajunge pana la san.
Treptat raman fara buze.
Rasuflarea ta ma invaluie,
ma strange,
ma sufoca.
Vorbele tale sunt ca niste cutite,
o sabie fierbinte,
care se rasuceste in mine.
Tu incepi sa fii o obsesie,
o dorinta permanenta.
Ai devenit un tiran,
un tiran nevinovat.

Departarea

Simt ceva ciudat,

simt că ceva s-a schimbat,

simt o durere în suflet, 

şi nu ştiu dacă e adevărat,

dacă chiar te-ai schimbat,

dar e un sentiment ciudat.

Te iubesc foarte mult

iar gura lumii nu ascult,

dar depărtarea distruge,

mai mult decât pot duce.

Adu-ţi aminte din cănd în cănd

că există un suflet blând,

un suflet, o persoană,

care plânge seară de seară,

care se sfârămă uşor,

care moare încetişor. 

E Craciunul

Cănd stelele pe cer strălucesc

şi naşterea Mântuitorului vestesc,

în cer cănta îngerii,

iar pe pamânt copii.

Peste tot pacea domneşte,

zâmbetul pe chipuri apare,

de cadouri copii se bucură,

de masinuţe şi ursuleţi,

de păpuşi şi hăinuţe,

de brăduţ, care

în coridor străluceşte.

Iar pe masă,

retrasă,

lăngă lumănări aprinse,

cozonac ne îmbie,

cu puterea lui de magie,

cu culoarea aurie,

cu mirosul dulce.

Peste tot domneşte veselia,

familia se reîntruneşte,

de nevoi, de neajunsuri uităm,

şi pentru un ceas,

o clipă,

un minut,

o secundă,

lumea se schimbă,

totul se transformă,

e linişte,

e pace,

e bucurie,

e o zi specială.

E Crăciunul.

Secretul din poezie

Rime scrise pe furiş,

rime pline de ascunziş,

rime scrise din impuls

sunt cel mai frumos răspuns.

Nimeni nu le înţelege,

adevăratul sens ascuns,

şi doar sufletul tău plânge

găndindu-se la apus.

Apusul iubirii apare,

cănd dorinţele pier,

toată magia dispare

chiar şi soarele pe cer.

Rima rămâne,

la întrebări răspuns,

iubirea-n ea s-ascunde

sub secretul nepătruns.

Timpul repede zboară,

se schimba sentimente,

doar hârtia cu rime îngălbenite 

va rămăne neatinsă.