Ploaie de stele

Sub albastrul cerului senin,

O fetita luna privea

Intr-o rochia alba de in,

Printesa lumii parea.

In paru-i negru, misterios

O floare chipu-i insenina,

Iar vantul cald si matasos,

Corpu-i dulce invaluia.

Dorinta puerila a nesfarsitului

Cu ochii albastrii cerul urmarea,

Cum deasupra trupului

Ploaia de stele incepea.

Hara -Ploua Stele

Cuvinte dulci

Suflă vântul uşor, soarele apune,
Sub cerul arzător, încet îi spune
Cuvinte dulci, ce răsună cristalin,
Iubitei sale, dragul Cătălin.

Ea-l priveşte cu ochii-i albaştri,
Mai frumoşi ca acei aştri,
Ce din cer martori sunt
Ai destinului lor crunt.

Băiatul însă-i promite şi se jură:
"Voi trece peste a oamenilor ură,
Şi-n faţă a mii de stele,
Te-oi face stăpâna inimi mele.

Vei fi a mea, iar eu al tau."
Şi-o cuprinse cu o mână de brâu;
Iar fata i se lăsă uşor,
Pâşind pe-al nouălea norişor.

Stevie B.-Because I love you

PS: pentru mai multe postari, va astept si pe Cafea de dimineata

Secretul din poezie

Rime scrise pe furiş,

rime pline de ascunziş,

rime scrise din impuls

sunt cel mai frumos răspuns.

Nimeni nu le înţelege,

adevăratul sens ascuns,

şi doar sufletul tău plânge

găndindu-se la apus.

Apusul iubirii apare,

cănd dorinţele pier,

toată magia dispare

chiar şi soarele pe cer.

Rima rămâne,

la întrebări răspuns,

iubirea-n ea s-ascunde

sub secretul nepătruns.

Timpul repede zboară,

se schimba sentimente,

doar hârtia cu rime îngălbenite 

va rămăne neatinsă.