Sub albastrul cerului senin,
O fetita luna privea
Intr-o rochia alba de in,
Printesa lumii parea.
In paru-i negru, misterios
O floare chipu-i insenina,
Iar vantul cald si matasos,
Corpu-i dulce invaluia.
Dorinta puerila a nesfarsitului
Cu ochii albastrii cerul urmarea,
Cum deasupra trupului
Ploaia de stele incepea.
Simt ceva ciudat,
simt că ceva s-a schimbat,
simt o durere în suflet,
şi nu ştiu dacă e adevărat,
dacă chiar te-ai schimbat,
dar e un sentiment ciudat.
Te iubesc foarte mult
iar gura lumii nu ascult,
dar depărtarea distruge,
mai mult decât pot duce.
Adu-ţi aminte din cănd în cănd
că există un suflet blând,
un suflet, o persoană,
care plânge seară de seară,
care se sfârămă uşor,
care moare încetişor.
