Aşteptând
Te aştept şi acum,
Într-un colţ uitat demult,
Într-o viaţa, ce nu demult
S-a prefăcut în scrum.
Te aştept ... şi aşteptând,
Moare orice speranţă,
Şi ieri mă vedeai dansând
Şi azi mă văd fantasmă.
Te aştept în acel colţişor,
Sperând că ai să vii,
Dar s-a risipit şi ultimul norişor
Şi mor cu lacrimi mii.
În vocea luminii
se aude un sentiment aparte.
Pe chipul glasului
se vede o tristeţe rară.
E întuneric
şi un tiran veghează în miezul nopţi.
O nelinişte mă cuprinde,
începe să mă chinuie,
să mă roadă pe dinăuntru.
Deodată masca tiranului se pierde in lumina nopţi,
tristeţea devine euforică,
şi sentimentul,
care ma devoreazş de vie,
iubirea,
se transformş intr-o onbesie.
Simt ceva ciudat,
simt că ceva s-a schimbat,
simt o durere în suflet,
şi nu ştiu dacă e adevărat,
dacă chiar te-ai schimbat,
dar e un sentiment ciudat.
Te iubesc foarte mult
iar gura lumii nu ascult,
dar depărtarea distruge,
mai mult decât pot duce.
Adu-ţi aminte din cănd în cănd
că există un suflet blând,
un suflet, o persoană,
care plânge seară de seară,
care se sfârămă uşor,
care moare încetişor.
