Chipul tiranului

În vocea luminii
se aude un sentiment aparte.
Pe chipul glasului
se vede o tristeţe rară.
E întuneric
şi un tiran veghează în miezul nopţi.
O nelinişte mă cuprinde,
începe să mă chinuie,
să mă roadă pe dinăuntru.
Deodată masca tiranului se pierde in lumina nopţi,
tristeţea devine euforică,
şi sentimentul,
care ma devoreazş de vie,
iubirea,
se transformş intr-o onbesie.