Ceva de spus

Linişte.
Cîteva voci auzite.
Sute de gînduri prin şoapte spuse.
Ai ceva de spus,
nimeni nu te aude,
vocea ţi-e inutila.
Urechile surde
aud doar o singură voce
dictată parcă de propriul ego.
Ai ceva de spus,
nimeni nu te aude,
pana glasului tău
iţi dictează,
face vorbele tale auzite.
Totul devine o obişnuinţă,
o plăcere.
Ai ceva de spus
vocea ţi-e inutilă.

E Craciunul

Cănd stelele pe cer strălucesc

şi naşterea Mântuitorului vestesc,

în cer cănta îngerii,

iar pe pamânt copii.

Peste tot pacea domneşte,

zâmbetul pe chipuri apare,

de cadouri copii se bucură,

de masinuţe şi ursuleţi,

de păpuşi şi hăinuţe,

de brăduţ, care

în coridor străluceşte.

Iar pe masă,

retrasă,

lăngă lumănări aprinse,

cozonac ne îmbie,

cu puterea lui de magie,

cu culoarea aurie,

cu mirosul dulce.

Peste tot domneşte veselia,

familia se reîntruneşte,

de nevoi, de neajunsuri uităm,

şi pentru un ceas,

o clipă,

un minut,

o secundă,

lumea se schimbă,

totul se transformă,

e linişte,

e pace,

e bucurie,

e o zi specială.

E Crăciunul.