Lumea în realitate
Lumea e atât de cruntă:
Azi te sărută,
Măine te uită,
Şi din nou în lume te-alungă.
Mereu e bine până-i ajuţi,
Îi serveşti,
Îi respecţi,
Apoi poti din nou să-i uiţi.
Nu aştepta înapoi răsplată,
Nu visa,
Nu medita,
Toata lumea e aşa.
Linişte.
Cîteva voci auzite.
Sute de gînduri prin şoapte spuse.
Ai ceva de spus,
nimeni nu te aude,
vocea ţi-e inutila.
Urechile surde
aud doar o singură voce
dictată parcă de propriul ego.
Ai ceva de spus,
nimeni nu te aude,
pana glasului tău
iţi dictează,
face vorbele tale auzite.
Totul devine o obişnuinţă,
o plăcere.
Ai ceva de spus
vocea ţi-e inutilă.
