Întuneric,
deodată o voce,
o fată,
un zîmbet,
un înger.
Şi apoi un ţipăt,
spaimă,
sînge,
durere,
plîns,
nedumerire.
O conştiinţă neliniştită,
un vis chinuitor,
o imagine periodică,
o durere constantă.
Şi apoi un ţipăt,
spaimă,
sînge,
durere,
plîns,
nedumerire.
Constiinta
Postat de
Izaura-Ana
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Faina poezie :)
O trecere suava prin viata insangerata de parfumul iubirii.
O seara minunata iti doresc
Imi place dar e cam trista ;)
Iti creeaza a onumita stare destul de profunda..
am si eu cateodata stari care se identifica in poezia asta...inteleg ce vrei sa spui in acele randuri
Suferinta nu iarta pe nimeni, cand eu spuneam nu se intelegea, parea prea complicat.
Suferinta nu iarta pe nimeni, cand eu spuneam nu se intelegea, parea prea complicat. Nu poti face fata esecului, daca nu calculezi cauza acestuia si nu se interpreteaza realitatea in ceea ce priveste sentimentul!!!
Trimiteți un comentariu