Coborând treptat
soarele măngăie malul,
suflarea agresivă a vântului
ceartă marea.
Nimeni nu e prin preajmă...
Mergând încet,
fără viaţă,
cu un zâmbet larg pe faţă
cineva se opreşte pe muşuroiul de furnici.
Desenând pe nisipul fierbinte
valuri care se află prin apropiere
vântul îl aruncă în braţele soarelui.
Se pierde cu acesta.
La urmă,
trupul rece
este scuipat
fără remuşcări,
folosit,
pe deşertul crud al plajei.
Manipulare
Postat de
Izaura-Ana
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
"deşertul crud al plajei." ce frumos ai spus :X .. bravo ;)
:> superba poezia :x
Felicitari!!
Trimiteți un comentariu