Dragoste .... de L.F.

Dragoste ..... 

Pe cine incerci sa pacalesti 
Cand spui ca tu n-o mai iubesti
Dramatizezi orice, incerci sa scapi
De sentimentul asta blestemat

Si poate ca ai uitat, se pare 
De acele zile cu soare 
Cand tu si ea de mana va plimbati 
Si vorbe dulci in soapta va spuneati 

Si prima noapte impreuna 
V-ati alintat sub clar de luna
Te rascolea un sentiment ciudat 
Si s-a produs ceva neasteptat

Si timpul s-a oprit in loc
 Primind sarutul cel de foc
Visai la ea si zi si noapte.
Si in viata te tineau ale ei soapte 

 Erai indragostit cu adevarat
Dar uite ca te-ai inshelat
Tu o iubeai numai pe ea 
Habar n-aveai k ejti al 2-lea

Si ai aflat si ai tacut 
Perversitatea ei te-a lasat mut
Si nu ai mai crezut niciodata 
Ca vei trai o dragoste adevarata

 Si uita-te la tine acum
Amicii tai iti spun k nu-i sfarsit de drum 
Dar tu nu ii vei asculta 
Traiesti ,visezi,si mori in lumea ta .....

Poezie scrisa la 1 dimineata ...dupa o pauza... :hmmm urmeaza sesiunea :D .... sper sa va placa Acompaniamentul muzical creeaza un aspect fals al dragostei .....te induce in eroare .... o eroare a dragostei ....



.........................L.F...................

Viata, un tablou unic

Viata, un tablou unic

Viata este ca o paleta a unui pictor, cu culori diferite, dar toate frumoase. Este ca un tablou, unic pentru fiecare om in parte, pe care il pictam dealungul vietii cu culori diferite de pe paleta multicolora. Uneori este un tablou mare, complex, alteori neterminat. Culorile uneori se termina mai repede decat ne astemptam.

Cand ne nastem nu stim nimic despre lumea aceasta, despre ce se intampla in jurul nostru. Suntem dependenti de cei din jur pentru a reusi sa supravietuim. Iar cu ajutorul celor din jur, treptat reusim sa vorbim, sa mergem, sa gandim. Crestem, ne dezvoltam, haosul din jur incepem sa intelegem mai bine, nu ni se mai para lumea atat de mare. Treptat se micsoreaza. Cunoastem lucruri, persoane si locuri noi.

 Exact asa este si cu un tablou. La inceput e foaie alba, apoi pictorul treptat incepe sa adauge cate umpic din culori. Sa creeze o idee pe care urmeaza sa o dezvolte. Creeaza o baza a tabloului. 
 Pe parcursul vietii fiecare face greseli; lafel pictorul. Iar apoi incearca sa-si indrepte greseala. Uneori reuseste fara nici o problema, alteori ramane o pata. Un semn pentru totdeauna. 
 Tabloul vietii devine tot mai frumos, pictat cu culori calde, placute, frumoase, dar si cu cele reci, intunecate. Poate de aceea e asa frumos. 
 Dar nu avem decat o foaie, doar niste culori, nu putem adauga altele. Tabloul se apropie de sfarsit. Toate culorile, toate ideile, toata hartia pictorul si-a onsumat-o. Acum urmeaza doar sa astepte aprecierile sau criticile celor din jur.
 Insa si viata se apropie de sfarsit, incet ne stingem, iar dupa noi raman doar faptele noastre din trecut, lafel ca si dupa pictor, dupa care ramane opera de arta.

O raza de speranta...de L.F.

O raza de speranta.....

In ale tale clipe de declin
In vene-ti curge doar venin 
Si stai ,cu ura te gandesti
Aceasta lume ai vrea s-o parasesti
Si nu-ndraznesti......
 
Si nu indraznesti a te gandi.
La vremurile cand erai copil
Si totu-n jur parea usor
Acum tu disperat ceri ajutor
Si nu te-aude nimeni....

Si nu te-aude nimeni si ai vrea 
Sa aibe cineva grija de soarta ta 
Sa ai in viata ta zile cu soare 
Insa e prea intuneric si asta doare 
Si totusi speri ....

Si totusi speri sa te inteleaga cineva
Nu stii k intr-o zi o sa iti dai seama 
Ca fiecare lupta pentru el 
Si nimeni nu te-ajuta in niciun fel 
Si esti doar tu ....

Si esti doar tu si a vietii ceata 
Nadajduind o raza de speranta
Si incepi sa speri dar e-n zadar 
Incerci sa scapi de acest cosmar 
Si nu-ti dai seama .....

Si nu-ti dai seama ce ai pierdut 
Incerci sa uiti ca au trecut 
An dupa an,zi dupa zi 
Si uite k ai imbatranit....
Si ai murit...si ai murit..... 

Poezia se adreseaza celor care nu vad bucuriile vietii oricat ar fi ele de mici ,poezie scrisa in speranta k ar trebui sa vada in fiecare necaz o provocare nu o nenorocire .....

  ... ..... L.F....... 

Viata....de L.F.

Viata....


Un om batran demult spunea 
"Copile faci ce vrei cu viata ta "

Am stat de atunci si m-am gandit 

Sa intzeleg ce-a spus n-am izbutit

E viata mea ,pasesc usor
Sunt doar un simplu muritor
Un simplu om,un simplu tip
Intr-un desert, fir de nisip

Iubesc mai mult ,sunt mai atent.
Si pretuiesc orice moment.
Sarut incet ,traiesc intens 
Si sufletului caut sens.

Fii optimist, cu capul sus 
Un rasarit vine dupa apus
Traieste-ti viata cat mai poti 
Acesta-i sfatul pentru toti 

Gandind acum in viitor 
Stiind k vine o zi cand mor
De ce sa las necazurile vietii
Sa imi strice anii tineretii.

 O Poezie scrisa de mine ..... un anonim ..... care a fost la 2 pasi de moarte acum 3 ani .... si care acum respecta fiecare zi castigata. ....se adreseaza celor care sufera din dragoste .....Si celor care sunt tristi ..poezia a fost compusa la 3 dimineata ....  
iubiti ....uitati ...iubiti din nou, in felul asta fiecare dintre noi va fi iubit Sper sa va placa .... 
in fond era 3 dimineata :D...si nuj cat de reusita este ...

  L.F......

-nu este poezia mea, este poezia unui amic....sper ca o sa va placa si voua-

Chipul tiranului

În vocea luminii
se aude un sentiment aparte.
Pe chipul glasului
se vede o tristeţe rară.
E întuneric
şi un tiran veghează în miezul nopţi.
O nelinişte mă cuprinde,
începe să mă chinuie,
să mă roadă pe dinăuntru.
Deodată masca tiranului se pierde in lumina nopţi,
tristeţea devine euforică,
şi sentimentul,
care ma devoreazş de vie,
iubirea,
se transformş intr-o onbesie.

A mai cazut o stea

A mai căzut o stea

Ceva de spus

Linişte.
Cîteva voci auzite.
Sute de gînduri prin şoapte spuse.
Ai ceva de spus,
nimeni nu te aude,
vocea ţi-e inutila.
Urechile surde
aud doar o singură voce
dictată parcă de propriul ego.
Ai ceva de spus,
nimeni nu te aude,
pana glasului tău
iţi dictează,
face vorbele tale auzite.
Totul devine o obişnuinţă,
o plăcere.
Ai ceva de spus
vocea ţi-e inutilă.

Constiinta

Întuneric,
deodată o voce,
o fată,
un zîmbet,
un înger.
Şi apoi un ţipăt,
spaimă,
sînge,
durere,
plîns,
nedumerire.
O conştiinţă neliniştită,
un vis chinuitor,
o imagine periodică,
o durere constantă.
Şi apoi un ţipăt,
spaimă,
sînge,
durere,
plîns,
nedumerire.

Paradoxal

Un om rational
intr-o lume prea banala,
un pic de sarcasm
in vocea celui care alina,
cinism
in privirea celui inocent...
Paradoxul pluteste in aer.

Un tiran

Vad portretul tau,
durerea ma cuprinde.
Incep sa simt.
Simt gustul sangelui,
imi ajunge pana la san.
Treptat raman fara buze.
Rasuflarea ta ma invaluie,
ma strange,
ma sufoca.
Vorbele tale sunt ca niste cutite,
o sabie fierbinte,
care se rasuceste in mine.
Tu incepi sa fii o obsesie,
o dorinta permanenta.
Ai devenit un tiran,
un tiran nevinovat.